OUL SOARELUI

„Zâna s-a dus la Broasca Veselă, care locuia lângă baltă. I se spunea așa pentru că găsea mereu câte un prilej de a face haz și râdea foarte mult.
Era și stăpâna unui mic han care se numea, ați ghicit, „La Broasca veselă“.
Un melc și o șopârlă luau prânzul, iar la o altă masă tocmai se așezase Broscoiul Morocănos, un bun prieten de-al Broaștei Vesele. Mai trebuie să vă spun de ce-l chema așa?
— Ce-ți poftește inima, micuță zână? a întrebat-o prietenoasă Broasca Veselă. Icre de pește cu salată de ferigă? Semințe îndulcite de pătlagină?
— Ești tare bună, a răspuns zâna, dar nu mi-e foame deloc. Am mâncat ieri o frunză întreagă de măcriș. Dar am ceva nemaipomenit să vă spun tuturor! Soarele a făcut un ou, închipuiți-vă! A căzut printr-un nor și l-am găsit în mijlocul pădurii.
Broasca Veselă a găsit că întâmplarea era atât de amuzantă, încât a început să râdă de nu se mai putea opri. Aproape a rămas fără aer. Auzi, soarele a făcut un ou. Broscoiul Morocănos a trebuit să o bată pe spate ca să-și revină.”